Ma intreb ce inseamna prietenia pentru tine. Sa-mi faci rau intentionat? Parca eram prieteni de 10 ani. Unde a disparut atata timp? L-ai sters pur si simplu? Sau l-ai ascuns astfel incat sa-l poti recupera cand vei avea nevoie de mine? Definitie ciudata a prieteniei, ce pot sa zic.
Stateam zilele astea, cu lacrimi in ochi, si ma uitam cat de usor m-ai inlocuit. Cat de usor ti-ai gasit alt prieten cu care petreci mai mult timp decat ai. Oare el te intelege? Noi ne intelegeam din priviri, ne puteam citi gandurile, eram parca unul si acelas. Nu inteleg cum ai putut uita asta! Nu inteleg cum ai ignori atatea amintiri… mi-e imposibil sa te recunosc acum.
Noi, oamenii suntem asa de fragili. La fel de fragili ca bruma diminetii sau ca arta pe care o tese paianjenul. In momentul de fata, ma simt atat de tradata incat sunt foarte vulnerabila. Sunt ca o bomba cu ceas, gata sa explodeze din clipa in clipa. Oare cat o sa mai rezist in ritmul asta? Sa fiu tot timpul agitata? Gandurile mele plang in fiecare seara pentru ca se amesteca, ametesc si nu gasesc nicio solutie ca sa le pun in ordine.
Sincer, nici nu stiu ce sa fac, cum sa procedez. Cel mai corect ar fi sa vorbesc cu tine, sa iti spun ca asta nu e prietenie si ca tot timpul eu sunt cea care cedeaza, care pune armele jos. Deja stiu si ce o sa imi raspunzi, o sa imi spui ca nu e adevarat, ca mi se pare, ca nu ai facut nimic si o sa inchei apoteotic prin a-ti cere niste banale si penibile scuze. Te cunosc atat de bine incat stiu si ce expresie vei avea, pana si cum vei incepe sa te enervezi si vei tipa la mine, facandu-ma sa ma simt prost. Bineinteles, eu imi voi cere IERTARE pentru ce am spus si tu vei spune “OK”. Foarte frumos, nu crezi?
Incep sa cred ca suntem prieteni doar din complezenta, doar pentru ca lumea s-a obisnuit sa ne vada doar la pachet, sa vorbeasca despre mine si despre tine in acelasi timp. Suntem prieteni de 10 ani si acum, in acest moment, realizez cat de mult te-ai schimbat in ultimul an. Nu vreau sa-ti reprosez nimic, nu vreau sa te judec, nu sunt in masura sa fac asa ceva, dar mereu am fost langa tine atunci cand aveai nevoie de un sfat, de o vorba buna sau de orice! Si tu… tu ai cam uitat de mine, iar atunci cand iti spun ceva ma tratezi cu superficialitate, ba chiar mi se pare ca te bucuri ca mi se intampla lucruri neplacute. Nu uita ca pana si tu ai provocat unele dintre ele…
De ce ti-ai incalcat promisiunile? Unde sunt acele cuvinte ,,Odata pentru totdeauna” ? Cred ca le-ai ascuns si pe ele in buzunar. Ai grija, dragul meu prieten, exista posibilitatea ca buzunarul sa se rupa si sa le pierzi pe toate! Pe mine incepi sa ma pierzi cu fiecare zi in care te comporti ca un strain. De fapt, incepi sa fii un strain. Nu mai stiu nimic de tine, nu imi mai povestesti nimic, nu ma mai cauti, imi vorbesti urat, exact ca o persoana pe care nu o cunosc. Ma doare, sa stii. Eu ma bazam pe prietenia noastra, vedeam in tine un sprijin! Acum am ramas singura, cautand prin intuneric calea cea buna.
Mi-am dat seama ca nu are rost sa ma umilesc si sa-mi cer iertare pentru lucruri de care nu sunt vinovata. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma lupt sa tin langa mine persoane care nu dau nici doi bani pe mine. Mi-am dat seama ca mai intai trebuie sa fii prieten ca sa ai parte de o prietenie adevarata. Din pacate, acest lucru se pare ca nu mai functioneaza la noi. Mi-am dat seama ca trebuie sa te las sa pleci, nu are rost sa-ti cersesc iubire si prietenie. Nu am cum sa te oblig sa fii ca inainte. Nu e un lucru demn si etic.
De ce ti-ai incalcat promisiunile? Unde sunt acele cuvinte ,,Odata pentru totdeauna” ? Cred ca le-ai ascuns si pe ele in buzunar. Ai grija, dragul meu prieten, exista posibilitatea ca buzunarul sa se rupa si sa le pierzi pe toate! Pe mine incepi sa ma pierzi cu fiecare zi in care te comporti ca un strain. De fapt, incepi sa fii un strain. Nu mai stiu nimic de tine, nu imi mai povestesti nimic, nu ma mai cauti, imi vorbesti urat, exact ca o persoana pe care nu o cunosc. Ma doare, sa stii. Eu ma bazam pe prietenia noastra, vedeam in tine un sprijin! Acum am ramas singura, cautand prin intuneric calea cea buna.
Mi-am dat seama ca nu are rost sa ma umilesc si sa-mi cer iertare pentru lucruri de care nu sunt vinovata. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma lupt sa tin langa mine persoane care nu dau nici doi bani pe mine. Mi-am dat seama ca mai intai trebuie sa fii prieten ca sa ai parte de o prietenie adevarata. Din pacate, acest lucru se pare ca nu mai functioneaza la noi. Mi-am dat seama ca trebuie sa te las sa pleci, nu are rost sa-ti cersesc iubire si prietenie. Nu am cum sa te oblig sa fii ca inainte. Nu e un lucru demn si etic.
Recunosc, am gresit si eu. Poate nu te-am ascultat indeajuns de mult, poate nu ti-am acordat destul atentie, poate m-am suparat prea usor pe tine, poate m-am enervat mult prea repede, dar sa stii ca niciodata, dar niciodata nu te-am vorbit pe la spate si nu ti-am facut niciun rau! Tot ce am facut a fost sa te ajut, sa fiu langa tine, sa am grjia de sufletul tau, sa te ajut sa te vindeci dupa o despartire, sa te ajut sa treci peste o iubire pierduta. Eu am fost acolo pentru tine, prezenta si zi si noapte! Tu unde ai fost? Tu unde esti acum? Adio, prietene!
No comments:
Post a Comment