Ma intrebam eu aseara, cand Mos Ene refuza sa-mi vina pe la gene (sic, am facut si-o rima!) unde or fi disparut bucurestenii. Nu, nu am avut vreo vedenie apocaliptica cu orasul gol cand veneam acasa. Nici nu am mai multa bere decat sange in vene. Ma gandeam la acei bucuresteni care au crescut si si-au intemeiat familii in capitala pe vremea cand aceasta era un targulet imputit. Familiile care au vazut Bucurestiul trecand prin Evul Mediu, Renastere, Razboiul de Independenta, Cele doua Razboaie Mondiale pana cand a ajuns capitala asa-zis europeana care este acum. Exista asemenea familii?
Mai exista urmasi “originali”, care se pot mandri ca au fost bucuresteni din strabuni?
Daca exista, ii rog sa-mi scrie sau sa dea anunt la radio, fiindca eu am tot intrebat in stanga si-n dreapta si nu am gasit nici macar un prieten de-al matusii fratelui verisorului prietenului meu din facultate care sa aiba urmasi bucuresteni. Toti cunoscutii mei (si sunt multisori la inventar) au rude la tara, in diverse colturi ale Romaniei. Nimeni nu are macar un bunic care sa fi fost contemporan cu nenea Caragiale.
Asta ma duce cu gandul la o singura posibila concluzie: Bucurestiul nu are bucuresteni! Capitala nu este un oras care sa-si creasca locuitorii, ci o mama denaturata care ii “fura” din alte orase cu mirajul sau metropolitan, emerit, cu “mot in frunte”.
Bucurestenii sunt doar o adunatura de oameni din toata tara, provinciali atrasi de ideea de a munci si trai intr-un oras mai mare, mai poluat, mai scump. Inca un argument in favoarea poreclei “Micul Paris”.
Poate nu stiati, dar parizieni nascuti si crescuti in Paris nu exista. Si s-a dovedit! Parizienii sunt veniti din toata Franta, o multime de oameni pestriti, care pun umarul la dezvoltarea urbei si pleaca acasa, in provincie sau in strainatate, dupa caz, atunci cand vine timpul pensionarii. Si se pare ca bucurestenii sunt exact la fel. Doar ca Parisul are o istorie mai lunga si plina de revolutii, fapte cu care bucurestenii nu se pot lauda, fiind mult mai docili din fire.
Dar, voila! Chiar suntem imitatii de parizieni. Intr-un fel mai personal decat plagierea unei pietre pe sub care pot trece caii. :)
Mai exista urmasi “originali”, care se pot mandri ca au fost bucuresteni din strabuni?
Daca exista, ii rog sa-mi scrie sau sa dea anunt la radio, fiindca eu am tot intrebat in stanga si-n dreapta si nu am gasit nici macar un prieten de-al matusii fratelui verisorului prietenului meu din facultate care sa aiba urmasi bucuresteni. Toti cunoscutii mei (si sunt multisori la inventar) au rude la tara, in diverse colturi ale Romaniei. Nimeni nu are macar un bunic care sa fi fost contemporan cu nenea Caragiale.
Asta ma duce cu gandul la o singura posibila concluzie: Bucurestiul nu are bucuresteni! Capitala nu este un oras care sa-si creasca locuitorii, ci o mama denaturata care ii “fura” din alte orase cu mirajul sau metropolitan, emerit, cu “mot in frunte”.
Bucurestenii sunt doar o adunatura de oameni din toata tara, provinciali atrasi de ideea de a munci si trai intr-un oras mai mare, mai poluat, mai scump. Inca un argument in favoarea poreclei “Micul Paris”.
Poate nu stiati, dar parizieni nascuti si crescuti in Paris nu exista. Si s-a dovedit! Parizienii sunt veniti din toata Franta, o multime de oameni pestriti, care pun umarul la dezvoltarea urbei si pleaca acasa, in provincie sau in strainatate, dupa caz, atunci cand vine timpul pensionarii. Si se pare ca bucurestenii sunt exact la fel. Doar ca Parisul are o istorie mai lunga si plina de revolutii, fapte cu care bucurestenii nu se pot lauda, fiind mult mai docili din fire.
Dar, voila! Chiar suntem imitatii de parizieni. Intr-un fel mai personal decat plagierea unei pietre pe sub care pot trece caii. :)
No comments:
Post a Comment