Caleidoscopul

Cand eram mica am auzit cuvantul caleidoscop, nu stiam ce inseamna ci doar ca atunci cand te uiti prin el vezi multe forme frumos colorate. Mai tarziu am aflat ca are doua oglinzi iar inauntru obiectele mici colorate pot forma o infinitate de imagini. Mi-a placut ideea de infinitate. Ma gandeam ca ma pot juca cu el toata viata si nu o sa ma plictiseasca niciodata. De atunci mi-am dorit mereu unul si nici acum ca adult nu am reusit sa-mi iau. Un vis de copil neimplinit.

Cu chipul senin si zambetul de lut imi aduc aminte ce curiozitate imi starneau imaginile. Mereu ma gandeam: si acum ce o sa-mi arate? Ce imagine o sa-mi apara, ce culoare?Putem visa cu ochii deschisi asa ca permanent port in minte caleidoscopul copilariei, nu stiu ce imagine va urma sa-mi creeze dar pastrez in suflet emotia descoperirii urmatorei forme, urmatoarei etape de culoare, urmatoarei libertati de alegere. Rabindranath Tagore spunea:” Numai acela este liber, care iubeşte libertatea pentru el şi e bucuros s-o extindă şi asupra altora.”

Astfel a fost si este caleidoscopul pentru mine: libertatea pe care copilul din mine a trait-o cat mai mult ...pana la maturitate, dar care pana la urma si-a gasit sclavia printre ceilalti. Imi doresc din nou un caleidoscop care sa-mi redea libertatea. Imi doresc din nou ideea de infinitate.

Apelaza la deratizare

Chiar daca deratizarea nu este un serviciu gratuit, iar primirea unei echipe de intreventie in casa nu este tocmai un musafir placut, cateodata este timpul sa apelam la astfel de servicii. O echipa de deratizare poate igieniza si steriliza mediul ambiental, in asa fel incat va influenta pozitiv sanatatea dumneavoastra.
 

O incapere plina de diversi daunatori pot afecta o persoana umana atat fizic, cat si psihic. Pe langa nervii si stresul ce survine din incercarea disperata de a scapa de insecte, chiar si sanatatea omului poate fi afectata. Parazitii respectivi care invadeaza locuintele sunt purtatori de bacterii si microbi; acestia pot afecta chiar mortal viata proprietarilor.
 

In cazul in care duceti un razboi cu astfel de insecte, cel mai potrivit mod in care puteti sa le starpiti este prin solicitarea sprijinului unei echipe specializate. Acestia va vor ajuta sa eliminati problema intr-un tip util.
 

Este benefica chemarea unei echipe de deratizare, pentru ca pot aparea complicatii neasteptate daca se incearca omorarea animalelor cu mijloace si substante neadecvate. Au fost nenumarate cazuri cand socoteala de la inceput nu a coincis cu cea de la sfarsit. In aceasta situatie s-au aflat si membrii unei familii din Fetesti, care au incercat sa alunge rozatoarele cu propriile puteri. Acestia au cumparat otrava pentru sobolani, pe care au imprastiat-o singuri prin locuinta. Din pacate, otrava nu a fost folosita corect, iar cateva ore mai tarziu, impreuna cu sobolanii, au inceput sa se simta rau si membrii familiei. Acest caz este cu atat mai tulburator, deoarece tatal, care a incercat sa deratizeze locuinta a decedat, iar cei doi copii care erau cu el in casa au ajuns la spital in stare grava.
 

Servicii impotriva insectelor, precum cele oferite de vulpeaucigasa.ro, sunt oferite de mai multe firme de deratizare, insa Vulpea Ucigasa va intampina cu diverse promotii, cu aparatura de ultima generatie si un personal specializat.

Scos din ape

Cand toti credeau ca este prea tarziu si ca gasirea unui supravietuitor este imposibila s-a petrecut o minune. Cineva era in viata cu toate ca trecusera mai mult de trei zile de cand se produsese naufragiul. Minunea si mai mare este ca vasul in care a fost gasit supravietuitorul naviga pe niste ape impanzite de pesti rapitori, cei mai de temut dintre pestii care i-ar fi putut curma viata intr-o clipa: rechinii.

Aceasta poveste nu este rupta dintr-un roman de actiune gandit de mintea iscusita a unui scriitor intelept, ci o poveste reala care a avut loc in zilele noastre. Personajul norocos este un nigerian in varsta de 29 de ani. Acesta s-a imbarcat pe unvapor impreuna cu alti 11 pasageri care urmau sa ii fie colegi de lucru.

Barbatul nigerian se numeste Harrison Okene si era bucatarul vasului. Cand vasul care deja avea dificultati in a naviga, a inceput sa se clatine puternic pana cand s-a rasturnat, bucatarul era la toalata. Cand vasul a inceput sa se scufunde bucatarul a reusit sa gaseasca o punga de aer ce s-a format in una din compartimentele vaporului. Cu ajutorul acesteia a reusit sa ramana in viata pe fundul apelor adanci din Golful Guineei. Acesta a rezistat trei zile in presiunea ce era exercitata la o adancime de 30 de metri.

In tot acest timp in care barbatul era in apa, a fost traumatizat din cauza rechinilor pe care ii auzea cum dau tarcoale cadavrelor neinsufletine ale colegilor sai de echipaj. Barbatul povesteste cum putea auzi zgomotul facut de rechini in timp ce ii devora pe ceilalti oameni din apa.

Dupa 60 de ore in care s-a gandit la cele mai sumbre scenarii, Harrison Okene a auzit zgomotul salvator. Sosisera scafandrii ca sa recupereze resturile din trupurile neinsufletite ale echipajului. Pentru supravietuitor a fost o bucurie nespus de mare, dar pentru unul dintre scafandrii o sperietura ingrozitoare. Acesta, incercand sa-si faca treaba, s-a speriat ingrozitor cand nu a stiut cine l-a apucat de picior.

Harrison Okene a trebuit sa fie scos la suprafata cu multa grija din cauza presiunii din apa, dar si din cauza trupului slabit si lipsit de vlaga. Barbatul este in continuare afectat de clipele petrecute in singuratate. Acasa este chinuit de cosmaruri in care se viseaza in apa sau ca patul i se scufunda in adancul marii. De multe ori s-a trezit din somn foarte speriat in timp ce tipa dupa ajutor.

Cu toate ca traumele nu i-au fost vindecate complet, iar amintirile inca il mai bantuie, bucatarul nigerian este bucuros ca a supravietuit si inca mai poate vedea lumina zilei chiar daca credea ca acest lucru nu mai era cu putinta.

Chestionarele DRPCIV

Examenul pentru obtinerea permisului de conducere a fost dintotdeauna un prag de care multi soferi incepatori s-au speriat, fie din teama pentru examenul practic, de condus, fie din pricina examenului la sala. Daca pentru examenul practic majoritatea soferilor se pot simti pregatiti doar in urma orelor de sofat alaturi de un instructor autorizat, pentru testele teoretice este nevoie de ceva timp pentru studiu si de rezolvarea unei serii de chestionare in cadrul pregatirii pentru examen. 

Pregatirea viitorilor soferi se face cu chestionare drpciv, care simuleaza practic un examen pentru obtinerea permisului de conducere. Daca la examen, in fata calculatorului, candidatii nu au decat trei sanse sa greseasca, fiindu-le necesare 21 de raspunsuri corecte din 24 de intrebari cat insumeaza examenul, la chestionarele pregatitoare pe care le fac acasa, viitorii soferi au dreptul sa greseasca ori de cate ori este necesar pentru a invata. Dincolo de partea in sine de teorie, de legislatie, de semnele de circulatie si de partea mecanica, care vrand-nevrand trebuie parcurse cel putin de doua ori pentru a avea notiunile clare, cea mai buna cale de a invata pentru obtinerea permisului de conducere sunt chestionarele drpciv. Ele au structura exacta a testelor pe care candidatii le vor avea in fata la examen. De asemenea, este foarte usor pentru un candidat sa se pregateasca acasa stiind exact care sunt partile din teorie la care sa pricepe cel mai putin, si sa insiste cu chestionare concepute special pentru acel segment. Rezolvarea de chestionare auto este cea care fixeaza cel mai bine cunostintele dupa parcurgerea partii de teorie prezentata in manual, iar avantajul rezolvarii chestionarelor online este acela ca, in cazul unei greseli, raspunsurile corecte se pot vedea imediat. 

Mai mult decat atat, chestionarele oferite online fac parte din lista de chestionare oficiale pentru anul in curs, si exista sansa ca intrebarile primite la examen sa se regaseasca chiar in chestionarele rezolvate.

Capitalist din tata-n fiu! Parol!

Ma intrebam eu aseara, cand Mos Ene refuza sa-mi vina pe la gene (sic, am facut si-o rima!) unde or fi disparut bucurestenii. Nu, nu am avut vreo vedenie apocaliptica cu orasul gol cand veneam acasa. Nici nu am mai multa bere decat sange in vene. Ma gandeam la acei bucuresteni care au crescut si si-au intemeiat familii in capitala pe vremea cand aceasta era un targulet imputit. Familiile care au vazut Bucurestiul trecand prin Evul Mediu, Renastere, Razboiul de Independenta, Cele doua Razboaie Mondiale pana cand a ajuns capitala asa-zis europeana care este acum. Exista asemenea familii?

Mai exista urmasi “originali”, care se pot mandri ca au fost bucuresteni din strabuni?

Daca exista, ii rog sa-mi scrie sau sa dea anunt la radio, fiindca eu am tot intrebat in stanga si-n dreapta si nu am gasit nici macar un prieten de-al matusii fratelui verisorului prietenului meu din facultate care sa aiba urmasi bucuresteni. Toti cunoscutii mei (si sunt multisori la inventar) au rude la tara, in diverse colturi ale Romaniei. Nimeni nu are macar un bunic care sa fi fost contemporan cu nenea Caragiale.

Asta ma duce cu gandul la o singura posibila concluzie: Bucurestiul nu are bucuresteni! Capitala nu este un oras care sa-si creasca locuitorii, ci o mama denaturata care ii “fura” din alte orase cu mirajul sau metropolitan, emerit, cu “mot in frunte”.

Bucurestenii sunt doar o adunatura de oameni din toata tara, provinciali atrasi de ideea de a munci si trai intr-un oras mai mare, mai poluat, mai scump. Inca un argument in favoarea poreclei “Micul Paris”.

Poate nu stiati, dar parizieni nascuti si crescuti in Paris nu exista. Si s-a dovedit! Parizienii sunt veniti din toata Franta, o multime de oameni pestriti, care pun umarul la dezvoltarea urbei si pleaca acasa, in provincie sau in strainatate, dupa caz, atunci cand vine timpul pensionarii. Si se pare ca bucurestenii sunt exact la fel. Doar ca Parisul are o istorie mai lunga si plina de revolutii, fapte cu care bucurestenii nu se pot lauda, fiind mult mai docili din fire.

Dar, voila! Chiar suntem imitatii de parizieni. Intr-un fel mai personal decat plagierea unei pietre pe sub care pot trece caii. :)

Masinile de inchiriat

Clujul reprezinta unul din cele mai importante si dezvoltate orase din tara noastra. Datorita faptului ca are o pozitie geografica ce i-a oferit legaturi cu vestul Europei, Clujul s-a dezvoltat rapid atat cultural cat si turistic. Fiind si unul din cele mai importante centre universitare din tara, aici aleg sa studieze tineri atat din tara cat si de peste hotare.

Daca te afli in acest oras fie in interes de serviciu, fie ca studiezi sau vizitezi orasul cu siguranta vei avea nevoie de o masina pentru o anumita perioada de timp. Care este cea mai usoara cale pentru a dispune de un mijloc de transport personal? Cel mai recomandat ar fi sa inchiriezi o masina. Vei gasi cu siguranta masini de inchiriat in Cluj. Faptul ca este un oras tot mai vizitat a dus la o crestere a numarului de firme care se ocupa de inchirierea masinilor. Patronii au fost perspicace si au vazut o afacere de viitor, iar castigurile sunt pe masura, avand in vedere serviciile de calitate pe care le ofera.

Poti dispune de masini de inchiriat in Cluj la orice ora din zi sau din noapte. Pentru a te informa corespunzator te invitam sa accesezi site-urile de prezentare. Astfel iti va fi foarte usor sa afli tot ce trebuie sa faci pentru a inchiria o masina si cat costa un astfel de serviciu. Daca calatoresti cu avionul, afla ca exista posibilitatea ca masina sa-ti fie adusa direct la aeroport. Astfel vei pleca cu un mijloc de transport propriu, fara sa te chinui cu bagajele prin taxiuri sau mijloace de transport in comun. Un alt avantaj este ca poti intotdeauna alege dintr-o varietate de modele. Dupa cum am mai mentionat toate informatiile si datele de contact le gasiti pe site-uri. Tot acolo poti face rezevare si afla parerile altor persoane care au apelat la genul acesta de servicii.

Prieten sau strain?

Ma intreb ce inseamna prietenia pentru tine. Sa-mi faci rau intentionat? Parca eram prieteni de 10 ani. Unde a disparut atata timp? L-ai sters pur si simplu? Sau l-ai ascuns astfel incat sa-l poti recupera cand vei avea nevoie de mine? Definitie ciudata a prieteniei, ce pot sa zic.
 

Stateam zilele astea, cu lacrimi in ochi, si ma uitam cat de usor m-ai inlocuit. Cat de usor ti-ai gasit alt prieten cu care petreci mai mult timp decat ai. Oare el te intelege? Noi ne intelegeam din priviri, ne puteam citi gandurile, eram parca unul si acelas. Nu inteleg cum ai putut uita asta! Nu inteleg cum ai ignori atatea amintiri… mi-e imposibil sa te recunosc acum.
 

Noi, oamenii suntem asa de fragili. La fel de fragili ca bruma diminetii sau ca arta pe care o tese paianjenul. In momentul de fata, ma simt atat de tradata incat sunt foarte vulnerabila. Sunt ca o bomba cu ceas, gata sa explodeze din clipa in clipa. Oare cat o sa mai rezist in ritmul asta? Sa fiu tot timpul agitata? Gandurile mele plang in fiecare seara pentru ca se amesteca, ametesc si nu gasesc nicio solutie ca sa le pun in ordine.
 

Sincer, nici nu stiu ce sa fac, cum sa procedez. Cel mai corect ar fi sa vorbesc cu tine, sa iti spun ca asta nu e prietenie si ca tot timpul eu sunt cea care cedeaza, care pune armele jos. Deja stiu si ce o sa imi raspunzi, o sa imi spui ca nu e adevarat, ca mi se pare, ca nu ai facut nimic si o sa inchei apoteotic prin a-ti cere niste banale si penibile scuze. Te cunosc atat de bine incat stiu si ce expresie vei avea, pana si cum vei incepe sa te enervezi si vei tipa la mine, facandu-ma sa ma simt prost. Bineinteles, eu imi voi cere IERTARE pentru ce am spus si tu vei spune “OK”. Foarte frumos, nu crezi?
 

Incep sa cred ca suntem prieteni doar din complezenta, doar pentru ca lumea s-a obisnuit sa ne vada doar la pachet, sa vorbeasca despre mine si despre tine in acelasi timp. Suntem prieteni de 10 ani si acum, in acest moment, realizez cat de mult te-ai schimbat in ultimul an. Nu vreau sa-ti reprosez nimic, nu vreau sa te judec, nu sunt in masura sa fac asa ceva, dar mereu am fost langa tine atunci cand aveai nevoie de un sfat, de o vorba buna sau de orice! Si tu… tu ai cam uitat de mine, iar atunci cand iti spun ceva ma tratezi cu superficialitate, ba chiar mi se pare ca te bucuri ca mi se intampla lucruri neplacute. Nu uita ca pana si tu ai provocat unele dintre ele…

   De ce ti-ai incalcat promisiunile? Unde sunt acele cuvinte ,,Odata pentru totdeauna” ? Cred ca le-ai ascuns si pe ele in buzunar. Ai grija, dragul meu prieten, exista posibilitatea ca buzunarul sa se rupa si sa le pierzi pe toate! Pe mine incepi sa ma pierzi cu fiecare zi in care te comporti ca un strain. De fapt, incepi sa fii un strain. Nu mai stiu nimic de tine, nu imi mai povestesti nimic, nu ma mai cauti, imi vorbesti urat, exact ca o persoana pe care nu o cunosc. Ma doare, sa stii. Eu ma bazam pe prietenia noastra, vedeam in tine un sprijin! Acum am ramas singura, cautand prin intuneric calea cea buna.

 Mi-am dat seama ca nu are rost sa ma umilesc si sa-mi cer iertare pentru lucruri de care nu sunt vinovata. Mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma lupt sa tin langa mine persoane care nu dau nici doi bani pe mine. Mi-am dat seama ca mai intai trebuie sa fii prieten ca sa ai parte de o prietenie adevarata. Din pacate, acest lucru se pare ca nu mai functioneaza la noi. Mi-am dat seama ca trebuie sa te las sa pleci, nu are rost sa-ti cersesc iubire si prietenie. Nu am cum sa te oblig sa fii ca inainte. Nu e un lucru demn si etic.
 

Recunosc, am gresit si eu. Poate nu te-am ascultat indeajuns de mult, poate nu ti-am acordat destul atentie, poate m-am suparat prea usor pe tine, poate m-am enervat mult prea repede, dar sa stii ca niciodata, dar niciodata nu te-am vorbit pe la spate si nu ti-am facut niciun rau! Tot ce am facut a fost sa te ajut, sa fiu langa tine, sa am grjia de sufletul tau, sa te ajut sa te vindeci dupa o despartire, sa te ajut sa treci peste o iubire pierduta. Eu am fost acolo pentru tine, prezenta si zi si noapte! Tu unde ai fost? Tu unde esti acum? Adio, prietene!