Oamenii.

 ‘Comicul’ de la emisiunea de divertisment franţuzească de zilele trecute, cu replica: ‘Nu se mai foloseşte acum salutul roman, ci salutul românesc’; şi exemplificând, întinde mâna ca un cerşetor, adus de spate: ‘Vă rog, domnule. Vă rog, domnule…’. Publicul în delir, repetând.
       (Şoferul de taxi: ‘Il n’y a plus que la racaille roumaine’.)

       Persona (1968), L’Année dernière à Marienbad (1961) (carusel imagistic opulent, alunecând încet pe stupiditatea lucitoare, onctuoasă, ca o pată de grăsime, a lui Robbe-Grillet), The petrified forest (1936).

       ‘N-am nimic de spus, însă acel nimic îl pot exprima destul de artistic, iar asta m-a dus departe’ (Miriam Margolyes).
       Panseul ei poate sta pe frontispiciul tuturor editurilor.

       ‘Madwomen in the Attic’, literalmente, emisiune despre nebunie. Numai englezii sunt în stare.

       În cazul preoţilor catolici pedofili, opiniile psihiatrilor converg: nu există o legătură între celibatul clericilor şi pedofilie, dar există una între pedofilie şi homosexualitate. Mai clar, aproape 70% dintre pedofili sunt de asemenea homosexuali. – Se înţelege că preoţii devin pedofili nu din lipsa femeilor prin preajmă, ci a bărbaţilor. E imposibil să nu vezi o rezolvare la îndemână, urbi et orbi…

       Tulburat de convertirea lui I. – nevroză, criză religioasă puternică etc.

       Nu văd de ce creaţia ar avea nevoie de ecou. Ecoul, starea în care efectul afectează cauza, e dăunător. Mai bine nici un feedback, decât un ‘cititor’ care să-ţi spună că ceea ce mâzgăleşti e bun sau rău, afectându-ţi mâzgăleala viitoare.

       Oamenii. Cât de străin, străin, străin arată oamenii.

No comments:

Post a Comment